Strada era cuprinsa incetul cu incetul de asfintitul rosiatic al soarelui.Langa malul marii,palmierii isi desfac incetisor frunzele mari,salutand cu intristare venirea serii.Adierea placuta a brizei scutura din cand in cand iedera verde,care se intindea lenesa de-a lungul balconului vilei,deasupra boltei de trandafiri micuti,albi,care isi imprestiau mireasma in curtea imensa,plecand apoi spre plaja si in cele din urma pierdandu-se in valurile inspumate ale marii.
Allan isi turna coniac intr-un pahar si privi cu dispret silueta care se indrepta grabita spre el.Doamna Moliere aprinsese deja felinarele din jur;se pregatea cina,mirosul de scoici inabusite in vin alb,precum si de mar copt,cu unt si cacao patrundea prin usa intredeschisa ce dadea spre terasa.Pe masuta din sticla erau aranjate doua tacamuri,despartite de doua lumanari elegante din ceara alba,care stateau in suporturi arginii cu motive romane si de o vaza pictata,plina de orhidee si crengute de lamai.
-Stiam ca te voi gasi aici,prietene!se auzi o voce voioasa de barbat,iar usa se deschise si mai mult,lasand loc pentru aparitia unui tanar cu par blond,care-si descheia din mers nasturii unei camasi putin sifonata,din in.
Allan lua inca o gura de coniac si fara sa se ridice de pe scaunul din fier forjat,tapitat cu catifea de culoarea untului,isi privi vizitatorul intr-o nota de somnolenta si plictiseala profunda.Neplacerea i se citea pe chip,pentru ca nu se asteptase la invadarea spatiului personal intr-un timp atat de important ca acesta.Marc ii intinse mana,iar el o stranse fara pic de vlaga,invitandu-l cu jumatate de gura sa ia loc pe scaunul in fata caruia era aranjat al doilea tacam de pe masuta.
-Nu planuiam sa ajung chiar la cina,sper ca nu deranjez.De cand am primit stire ca te-ai retras pe Riviera am tinut sa-ti vorbesc,continua Marc cu nonsalanta,de parca totul se intampla din pricina unei coincidente.
Allan inca nu-i raspunse si isi turna inca un pahar de coniac,apoi isi indrepta privirea spre plaja,unde o silueta micuta intr-o rochie lunga,alba,zburda alaturi de un retriver auriu.Ciel se oprea din cand in cand si privea spre vila,facandu-i cu mana;rasul ei cristalin rasuna peste tot in linistea serii,mangaindu-i urechile si facandu-l sa clipeasca repede,fara motiv.Marc se intoarse si o urmari si el o vreme pe fata,fara sa observe ca amicul lui isi inclestase deja degetele pe paharul de coniac.
-Un fel de vacanta,nu-i asa?spuse el in cele din urma turnand coniac in paharul de vin al lui Ciel si tintuindu-si ochii albastri asupra lui Allan,care ii arunca o cautatura rece.
-As fi chiar ipocrit sa-ti spun ca ma bucur sa te vad,Marc.
-Ei haide,nu eram noi cei mai buni prieteni?replica tanarul razand zgomotos,trecandu-si mana prin parul auriu.
-Intr-adevar,eram.Ai folosit un cuvant potrivit.
-Nu-ti face griji,Ciel n-o sa asiste la conversatia asta.Nu ca nu mi-ar face placere sa discut si cu ea in seara aceasta.Nu-i asa ca minunat afara ?
Allan dadu pe gat coniacul si incerca s-o urmareasca pe Ciel,care se ferea de valuri.Vantul ii rasfira buclele si rochia,facand-o sa para un inger in lumina stelelor care deja aparusera pe cer.
-Ce mai face prietena aia a ta,Sophie?il intepa pe Marc,apoi isi aprinse o tigara cu aroma de cirese.
-Improspateaza-mi memoria,prietene!ranji Marc parsiv intorcandu-se s-o priveasca in continuare pe Ciel.
-Cea care ti-a trantit usa in fata la Cafe du Blanc si ti-a spus ca nu vrea sa te mai vada niciodata,raspunse Allan cu vadita rautate.
-Ah...aceea.Pai ce pot sa spun,se pricepea nespus la trantitul usilor.Pe langa alte calitati,as spune.Nu ca mi-ar placea sa vad un cearceaf din satin mototolit in camera hotelului Decroix.Dar banuiesc ca e mai bine ca atunci cand ravasesti cearceaful cu propria-ti sora.
Allan ingheta si-si inclesta maxilarul.Nu putea decat sa se roage ca Ciel sa mai ramana o vreme pe plaja,astfel incat sa nu-l vada iesindu-si din fire in fata individului astuia fara scrupule.Ignorand cutitul de argint care statea atat de frumos pe servetul alb,isi modela gura intr-un zambet ironic,cautand sa ramana calm si calculat.
-Categoric nu te priveste viata mea.
-Nu si daca ti-o iau pe Ciel de langa tine.Stii ca pot sa fac asta si nu voi ezita nici o secunda.Intotdeauna am considerat-o pe mica ta surioara o faptura tare interesanta.
Paharul de coniac se sparse,iar tacamurile rasunara cu un clinchet cand Allan sari peste masa si-l apuca pe Marc de gulerul camasii.Se mai auzea numai adierea vantului,precum si latratul lui Aris,cainele lui Ciel.
-Daca te atingi de un singur fir de par de-al lui Ciel jur ca te omor.
Marc ii dadu mana jos cu un gest de dezgust si ranji dezaprobator,ridicandu-se de la masa si indreptandu-se spre usa.
-Nu numai ca traiesti in incest,dar chiar planuiesti sa abandonezi protocolul familiei pentru asta.Nu-ti face griji,Ciel nu va pati nimic,e prea importanta pentru afacerile mele.Dar batrantul va afla totul in cel mai scurt timp...prietene!
Si disparu.Allan dadu cu pumnul in masa.Il auzi apoi cum o saluta politicos pe doamna Moliere,explicandu-i pe un ton cat mai mieros ca se sparsese un pahar pe terasa din cauza neindemanarii sale.Latratul lui Aris se auzea tot mai aproape,iar Allan se intoarse la timp pentru a vedea doua picioruse micute,desculte,pasind pe marmura rece a terasei.
-Allan?Iar bei inainte de cina?Mi-e ingrozitor de foame,sa stii...
Tanarul isi privi sora cu un zambet amar.Facu cativa pasi,apoi ii cuprinse trupul firav in bratele sale;se linistise imediat de cum simtise mirosul de musetel al buclelor brune,care cadeau cercuri-cercuri pe sanii mici,acoperiti de rochia fina de matase.
-Te doresc.Acum.
Ciel rosi.Isi inclesta si mai mult mainile pe bratele lui si se lipi de el,oftand adanc.
-Ce s-a intamplat?intreba ea in soapta.
-Nimic.Chiar nimic,iubire...
