Lumini pretutindeni

M-am trezit cu o dorinta disperata de a adormi la loc.M-am ridicat din pat si am incetat sa mai respir asa cum faceam pana acum.Am trecut prin toate ca si cum as fi trait intr-un vis.Nici nu mi-am dat seama cum am ajuns inapoi de unde am plecat.Cu o durere in piept,un pachet gol de tigari scumpe si o sticla de vin a carei eticheta nu mai exista.
Da,imi aduc aminte de toate cuvintele.Si parca te si vad rostindu-le,asa pasat,cu tonul vocii cat mai taios,cu o expresie ce se vrea amenintatoare.Pentru mine,care merit.Pentru mine,care nu mai inceteaza sa rosteasca cuvinte neintelese si dorinte pentru care zana din povesti nu poate face nimic.Nimic din toate astea nu se intampla cu adevarat.Si pana cand n-o sa simt din nou caldura pe piele,voi disparea.Sunt tot aici,dar vreau sa dispar.E una dintre dorintele acelea pentru care zana din povesti nu poate face nimic,da asta este una dintre ele.Celelalte le stii.Le-ai inchis pe undeva,pregatindu-te sa le ignori,cum am facut si eu apoi.
Sunt lumini pretutindeni si le vad in ceata,printre lacrimi.Crezi ca sunt slaba daca iti marturisesc ca plang?Ca sunt trista?Ca mai mult ca niciodata vreau sa uit?Sunt luminile unui oras pe care nu-l mai vad ca inainte.Sunt luminile unui oras ce fabrica amintiri,goneste suspine si omoara sperante.E tramvaiul ala care are statia acolo,undeva prin spatele cladirilor mari si pierdute in ceata.Am trecut pe acolo,dar tu nu-ti amintesti.Este chiar locul acela unde zambeam si nu stiam ce avea sa mi se intample atunci cand zana din povesti nu va putea sa-mi indeplineasca una dintre dorinte.Imi fumez tigarea pe strada si am in mana o cafea care s-a racit de mult.Imi scrumez pe cizme si imi doresc sa dispar.Dar mereu ma trezesc cu dorinta disperata de a adormi la loc.Cine esti tu?